spațiul e o cameră cu oglinzi
tu
în toate dimensiunile
îl umpli ca o foame de aer
ca o foame de liniște

să piară animalele
carnivore
paznicii tâmplei tale
prăpastie
am zis

cuvintele roșii
rotunde
au tăcut

pe buza ei
zbârnâie gândurile
ascuțite
în care ne-am ascuns

mi-e inima câine sălbatic
las ierburile otrăvite
să-i crească
să moară
să moară

vultur orb
câte ceruri or fi
între noi

fața
fără
ochi
îți plânge