stau în fața ta cu sufletul meu alb. tu repeți prea ușor cuvântul suflet. între timp îmi ascunzi că a venit iarna că uterul a înghețat că nu vom mai locui niciodată acolo ca doi embrioni îmbrățișați nu vom mai păstra semnul adânc și identic.

spui fraze lungi. mă simt clandestină în cuvintele tale. pe unele mi le rostesc pe ascuns cu o clipă înainte. dar m-am hotărât să nu-ți spun nimic despre asta. va fi jocul meu secretul meu buclucaș.

știi deja că sunt născută în toate zodiile tale. și tu îmi torni verzi și uscate despre o lume prelungită mult în pământ. îmi liniștesc bicuspida cu un gând sub zero grade. cu gândul la primul om care trece un prag oarecare spre o lume oarecare. nu știu de ce nu ține nimeni cont de stele

când moare

nimeni nu mai ține cont de nimic.