Uneori îmi place să cred
că cineva de pe pământ îmi simte lipsa.

Azi cred că e cineva din Alaska.

Amândoi, complicați de treburile zilnice,
ne refugiem noaptea în brațele imaginare
ale persoane râvnite
din celălalt capăt al lumii.

Apoi, după ce ne spunem că ne vom găsi
-deja a devenit un ritual
de trebuie să plec îmi pare rău-
ne retragem serioși și fără nevoi sufletești
fiecare în lumea lui de drept.