În goliciune și în deznadejde
jumatatea goală
își țuguiește buzele în sus primenindu-se.
Din prea plinul de sine
jumătatea plină
risipește cu nesabuință, gurii flămânzite, câte un strop.

Lunecă muguri aurii
dinspre prea-plin spre prea-puțin
și
golul înlocuiește timpul risipit.

Tihnit, mulțumit,
sorbitor dintr-o ceașcă perfectă
cafeaua mea potrivită
mă bucur de unul singur că azi
am redescoperit un rost al golului:
rostogolirea clepsidrei.