În semiîntunericul camerei
întărit de crepusculul serii
mă pierd,
topesc celulă cu celulă
nu am niciun sentiment de teamă
pentru starea topirii,
a evaporării în degradarea tărânii
știu,
să învăț, costruiesc o altă lume
o nouă viață
pe acel edificiu bizar
al unei stingeri continue
este un cadavru în noi
care țipă în secunda nașterii.