Copilul rasfatat al universului...
Viata... Cea de care ne bucuram de atatea generatii incoace...
Cea pe care o intoarcem pe fata si pe dos in filosofie si stiinte...
Viata, mica anomalie ce prin noi "traindu-ti" suntem pe cale sa distrugem infinitul...
Copil al timpului ce-ti joci suflarea-n n'spe cai necunoscute..
De ce pe noi ne-ai oropsit in inceputuri? In incercari, in jucarii... rebuturi...
De ce nu ne-ai nascut in absoluturi?
Mai cresti Stimata MAMA...
Mai cresti in cinstea tuturor...
Mai cresti intru al tau "siod"...
Cresti mama noastra, cresti...
De azi te rog sa ne opresti...
Sa ne opresti...
Intai sa cresti si-apoi iubita noastra sa ne cresti...
si-n ultim rand sa ne pornesti...
Deci draga mama arunca-ma in somn si pune-mi ceasul...
Sper mult sa nu uiti iar sa ma trezesti...