salonul bej
cu șase paturi pe rotile
într-un pat eu
în altul ea
la geam e plopul care face ciori
și-un tei

din când în când ne vorbim
eu aproape absentă
ea lividă și rece

din când în când ne pândim
eu cu coada ochiului stâng
ea cu hăurile acelea mâloase

din când în când ne simțim
eu o simt în sânge
în oase
ea mă simte mereu
mai aproape

și mireasma de tei
ne-nfioară
pe mine că n-aș vrea să plec
pe ea că nu vrea
să mă doară
*
azi mi-au adus preot
și lumină
mă priveau încruntați
bombănind nu știu ce într-un colț
eram mică
și grea
și străină

le-am spus apoi de testament
simțeam și eu
din patul meu pe roți
cum șacalii

transpiră
*
într-un final suntem noi
ea aproape prezentă
eu lividă și rece
ne știm pe de rost
ne simțim
în sânge
în oase
aproape

noapte