Un fum de țigară...eu vagabondul necunoscut
Număr particule de timp
Lang-o statuie cu chip eroic
Înțepenit cu mintea la o falsa muză.

Pe mine nimeni nu ma vrea...sunt consemnat
Să trăiesc așa fără să pot simții durerea.

Încă puțin și noaptea mă va cuprinde în brațele ei...
Ea-i singura care știe să mă iubească-
Se strecoară mereu în somnul meu
Alungandu-mi singurătatea cu fantasmele ei.

Mâinile obosite ascultă și ele destinul
Neputincios.Arunc doar privirea către ele...
Mă gândesc unde-am să dorm în această noapte...

Încerc să mă gândesc la o dimineață plină de soare.

Nu lupt ci doar mă las purtat pe aripa timpului
Azi mai bătrân decât ieri...

E târziu...s-a stins și ultima țigară
Și vlagă în suflet nu mai am să scriu;

Noapte bună steluțe de-argint!Noapte bună!