Îmi șiroiește-aura pe meninge,
Dar picurînd pe cortex se și stinge.
Cum lacrima de parafină a făcliei
Încremenește-n picuri de lumină oarbă.
Și cască gura zeul să mă soarbă
Dar noaptea-i oarbă și lumina calpă!

..................................

Inflorescențe de ficuși cu-aripi colorate
Izbucnesc din nervuri.
Nervurile tandre pe frunze-apăsate
Þîșnesc în frînturi.
Hei, fractal izvorît din frunze și ramuri,
Oprește-al tău mers!
Pe scara umbrită de titluri și hramuri,
Nu ai înțeles!