stăm la margini de senzații
moi
stăm la mijlocul trenului și așteptăm
gurile să ne sfărâme în linii drepte
consecutive și ondulatorii
misterioase

avem un principiu
sarim pe el
ne legam de el
viața noastră
aparține
celui care ne-a luat-o
pândim secolul să-l naștem

lângă creiere se așterne orbirea
lângă miezul speranței
sărutul se macină glorios
în spotul de lumină verde

adormirea fecioarelor
trezesc mânii de hiene

sunt slab
cântecul curcubeului
îmi permite să
mă joc printre cuvinte ușoare
fără să mă privească
părinții nucleului