Sunt bobul de nisip aruncat aleatoriu
în imensitatea albastrului umed
tăcere adâncă în pericolul vălurit al secundei,
sfios mă așez în umbra a două tăceri
una peste alta, între viață și moarte
spre izbânda fără de preț în scurgerea timpului.
Aștept ziua pescarului
suflul dibace al giuvaierului
fiorul mâinilor indrăgostitului
să șez sub surâsul cireșar al prințesei lui diafane
în sclipirea-mi mată din iureșul gravitației
e condensată puritatea tumultoasă a iubirii.