Îți cer iertare
pentru că ți-am tulburat
visul de singurătate.
Am îndrăznit să cred
că ți-aș putea arăta
alt mod de viață
în care să trăiești
chiar daca te zbuciumi
pentru fapte
pe care nu le poți înțelege.

Te-am vrut lângă mine
chiar dacă sufeream
că te luptai cu furtuni de nisip
Tresăream
atunci când gemeai de durere
și mă înălțam
până aproape de tine.

N-am putut și nu pot
să te ating
pentru că tu ești furtună,
ești și cerul plumburiu
care aruncă fulgere.

Și mă frâng
pentru că-mi răsfeți zâmbetul,
îmi întuneci sufletul,
îmi stingi trăirea
și totuși...
îți mulțumesc că exiști!