urăști monotonia cearșafurilor
speri că orice seară petrecută în doi
se va sfârși imprevizibil

înainte să-ți dai seama
mizezi pe dimineața de după
îți place să-mi scrii cu sânge rece
intuiești câte amazoane pândesc din vene
și câte se încordează când te citesc

eu am nevoie de asta
ca un cardiac de o emoție violentă

pe de altă parte înțeleg
femeile te inspiră
ai experiența celor o mie de nopți diferite
și niciuna nemuritoare

consideri că rutina e o afecțiune gravă
ai nevoie de transfuzii făcute la timp
susții că teama e doar ocazia
unui gest de curaj


totul se va petrece repede
dimineața de după
prima atingere
încă o hibernare ratată