Este dimineață.
M-am trezit la ora patru și jumătate.
E posibil să fi intervenit vre-un zgomot ,vre-o mișcare sau vre-un gînd de pază.
"Siguranța" mea psihică și sentimentală este în pericol.
Cei care mă iubeau , sau așa am crezut, s-au îndepărtat sau
se străduiesc să își "clarifice" poziția.
Ce aștept eu de la ei?
Ce așteaptă ei de la mine?
Așteptările mele se pare că au fost prea mari cu toate că eu le-am considerat minimale și oarecum normale.
I-am obișnuit pe "așteptători" ca eu să dau.
Nu am cerut mai nimic dar o " porție" mică de "câteceva" puteam primi.
Am ajuns să cred că această indiferență , cât timp nu se transformă în dușmănie, poate fi benefică.
Ce așteptări am eu de la ei?
Am sperat la iubire.
Nu este vorba despre acel fel de iubire din ceeace scriu ci de o "criză" de iubire minimala.
Am dorit ca atunci când îi vad să-și fi dorit și ei aceasi revedere.
Nu este așa!
Eu continui să cred că lucrurile se vor îndrepta spre "normalitate" iar ei continua agresiunea prin indiferență sau poate mai rău.
Reacția de apărare a melcilor și a rănilor este de a se retrage în cochilie sau sub un scut de sânge.
Mă voi consulta cu melcul rănit să îl ajut în speranța că mă va lăsa să trag cu urechea la "descântecul de vindecat melcii răniți."