Notații

Prof. Andrei Strihan

Sursa: Revista
„Jurnalul Săptămânii”, Tel-Aviv
Joi 30 aprilie, 2009

Nu cred că Bianca Marcovici se poate autoconsidera Ana Blandiana poeziei românești din Israel.
Singurul apelativ care i s-ar potrivi poetei din Haifa ar fi „Steaua Nordului”.
Fiindcă în poeziile ei, orașul Haifa e unul din subiectele favorite, asupra căruia se revarsă dragostea ei, simbolul patriotismului ei înflăcărat pentru țară, pentru Israel.
Ceea ce deosebește poezia Biancăi de a celorlalți confrați este muzicalitatea latentă a versurilor sale, luminile diafane care le înconjoară:

„Asediindu-mă ca pe o cetate

Renasc și dincolo de ziduri

Zidurile mele de sprijin,

Calm instalat,

Semne bifurcate

Mă alung-n sărut

Rămas bun orizont de ape.”

(Renasc din nou)