Pe drumul vieții
Au fost momente
Când m-am rătăcit în noapte.
Era întuneric
Și nu puteam înainta,
Orbecăiam,
Simțindu-mă singură.
Când mă credeam părăsită,
O lumină a țâșnit
Din interiorul meu,
Și odată cu ea, Iubirea
Ce m-a salvat.
Există trepte
Pentru a coborâ,
Dar și pentru a urca.
Când inima mi s-a deschis
Am zărit două perle,
Una mai albastră decât Cerul-
Speranța,
Cealaltă, mai verde decât marea-
Iubirea.
Le-am privit cu uimire.
Pentru că...
Nu am observat
Când timpul a trecut.
Speranța și Iubirea
Au cele mai frumoase culori!
Din raze de Curcubeu
Și din suferință
Au fost născute
Scăldate în Lumină.