Trecuseră mai mult de paisprezece ore;
doi dintre ei s-au stins dezintegrați.

Din portbagajul unui mecedes blu metalizat
luau aer pentru prima oară,
după 14 ore de mers agonizat.

Fiecare plânset
era un strigăt după propria mamă;
era sete
și frică, teroare
și foame
nici măcar n-au știut cum e să fi înțărcat.

Ce viață de câine
și mai spui,
că noi suntem oameni.