plouă...la geam stau și
mă simt ca un microb stâlcit.
încerc să mă așez ca un strop de ceață
dar nu pot...
am inima de praf.
afară plouă,
picurii albi șterg orizontul in cale-
șterg totul!
și culoarea cerului primăvăratic...
eu pe geam, ploaia curând lânga mine
stă să ne prăbușim
in groapa de pământ...