Coada neagră a pianului stă într-o largă reverie
își desfacuse bicoloră gura pentru a te înhăța.
Digitația ta îi provocă nuanțe bleu pe spate,
ca și când m-aș fi prăvălit ludic și planturos peste grădinile tale.
Nimic din ce suflă în timpane nu mai avea alură de domnișoară roșie în dormitor,
plana un aer de scorțișoară între sânii mei
stăvilar pentru gesturile tale.
Imi expuneai copilăria în care polenizai șirurile de porumb,
apele ce-ți umpleau nările de ceața
și, încet îți suflecai primul rând de impresii.
Eram într-adevar în centrul metropolei
descântată de cetini.

***

De data asta e 1-0 cum ai pus problema cu cioara virtuală
nimic nu deapană mai bine amintiri
decât o plimbare la țară la căpița noastră cu sperietoare vărgată
uite un ciorap de-al tău
uite un muc de țigară stinsă
uite o oglindă ciob cu care iți făceam semne de deochi, orbirea
ai zis pleacă
am zis că după război te cer, te umbră eu pe tine
ai plâns am râs am plictisit ai suduit
ai adus coasa
ai retezat toată recolta de floarea soarelui, după contract
mi-ai mâncat semințele de iarnă
ireparabile strategii prost construite zic
fară să mai luăm seama la detalii și mofturi
dai foc la căpiță
afumăm ecologia devale deverde
să ia dracu pe toți
agrarii ăștia fară scrupule...