Aș vrea să cânt, dar coarda-mi este ruptă,
Ce greu îmi e atunci când plec de-acasă!
Când dorurile grele sufletu-mi apasă
Aș vrea să zbor, dar aripa mi-e frântă.

Și mă întreb:”în mine ce-am purtat?”
Doar griji și-apoi speranță în ursită
Și dragoste mereu ne-mpărtășită,
Surâsul blând și-un foarte greu oftat.

„Și din vâltoarea vieții, ce-am avut?”
Când vânturi grele-mi biciuiau trăirea,
Când căutam dar nu găseam iubirea,
Eram un vis în timpul ce-a trecut.

Și am lăsat în mine nepermise
Goluri, ce mă înfioară încă
Și trupul biciuit lângă o stâncă
Iar sufletul, zălog la porți închise.