știu, scriu poeme palide
e de la lumina lunii pe care-o ții
între dinți ca pe-o bomboană

dar n-am ce să fac
vine vremea când or să zboare
cuvintele din fotografii și
va trebui să ne știm după contur

că și așa se amuză dumnezeu
stingând lumina în ospiciu ăsta
pe care-l vrem doar hotel
ne dăm cap în cap
(inima e cel mai prost instrument
de ecolocație)
a făcut cearcăne becul de atâta plâns
are filamentul sensibil
pe dumnezeu îl amuză teribil situația
nici azi nu și-a luat medicamentele

știu, scriu poeme palide
dar n-am ce să fac
vine vremea când or să se destrame
contururile
și va trebui să ne găsim
prin ecolocație