Ploua
umbrela ta în mâinile mele
cer roșu deasupra
în cădere eu
mereu cădere
spre ieri , spre alte timpuri
spre alt eu
" true colors "
despart inima mea
de după ploi, de început de alb
de alt Ionuț pe care-l cumperi
de la colț
la preț cu altceva la fel de banal
și colorat absurd
nimeni nu știe când cerul
se rupe...


sunt cântărit ca la farmacie
în miligrame de rau
pietrificate de toți prin mine

împrăștiat în liniuțe
negru lânga negru, lânga negru
pe mărimea fiecărei secunde alunec
într-o mare tăcere, de sfârșit
cu sufletul întins la maxim
tremur la orice adiere încercând
să ghicesc urmatoarea lovitură fatală

la orice crash o retragere în mine
spre sfârșitul sufletului ăsta
limitat de atâta interiorizare
până la ultima răsuflare nu pot scăpa de el
blestemați se ne impărțim durerile
bucăți mici de rumegat în fiecare secundă
până la
sfârșit