iubesc fiecare zi
în aceeași cafenea
la aceeași oră doar la aceeași oră
atunci Dumnezeul de care-mi vorbești
există
se așează cu o lacrimă pe obraz
chiar în fața mea
în fața mea
îți vine să crezi

există curcubeul
este doar o dorință
o dorință de a creea poduri
spre omul sfânt

nu l-am crezut
s-a ridicat apoi
a deschis porțile zilei
mi-a arătat oamenii
se puneau unul peste altul
înălțau suflete
copii cu sfori în mână
femei părăsite bărbați fără cuvinte
erau acolo în culori
își alegeau viața
ridicau un pod ca un curcubeu
până la sfârșit
și toți au iubit
și iar mâine