Am dorit să dau iubire în locuri necunoscute mie. Câtă suferintă am strâns, deși aș fi dorit să nu o trăiesc. Totul o luase razna. Acolo, unde vroiai să lași căldura faptelor neâmplinite, s-au adăugat fără să vrei, sentimente contradictorii, ce-mi răscoleau prezentul. Am adunat pe drum, dorințe, ce nu-și aveau sensul și m-am oprit. Asta este Iubirea?... sau, dacă asta e, este forțată de imprejurări neânțelese. Când spun te iubesc, o spun unei persoane pe care nu vreau să o împart cu nimeni și care poate fi al meu de câte ori vreau. Iubirea nu poate fi un concurs de binefacere. Ar câștiga acela cu bani mulți sau cel mai puternic. De vrei să ai un lucru curat, oferă același lucru, necondiționat... dacă nu, atunci mai bine renunță. Lacrimile ce curg pe obraji, e bine să le guști, nu să le zâmbești cu ironie. Astăzi lasă urme adânci pe obrajii mei, dar mâine, cine știe?... Poate se vor muta la tine!... Reflectează și dă cuvintelor sensul cuvenit. Nu improviza!... Nu cere satisfacții murdare!... Îți place să trăiești in mediul ăsta?... mă întristează gândul, dar fapta...
Să suferi pentru ceea ce nu este al tău, măcar o clipă ar trebui să tulbure inimile incercate. Dar nu suferă decât acela care, pune la suflet. Mare operă de artă este iubirea. Viziunea artistică are tehnica ei, dacă o schimbi, nu mai are valoare. Devine iraționala. Este o problemă umană fundamentală. Îmi pare sincer rău că mi-am etalat sufletul in fața ta. Ai măcar bunul simț să-mi dai înapoi liniștea? Nu călca in picioare dragostea mea. Astăzi râzi tu, mâine vei plânge. Eu sunt tristă astăzi, dar voi fi și mâine?... și asta pentru că eu cred în iubirea pură! Trăiesc prin ea și o alimentez...