uneori mă tem când te știu încolăcit ca un șarpe în tine.
mă tem că poate să devină periculoasă tăcerea aceasta acum
femeia ta e departe într-o lume de sticlă
tu îi lingi depărtarea rece și transparentă.
femeia ta e vinovată
din prima clipă în care a respirat în afară.

noaptea simt că te apropii prea mult de parapet
încleștezi clipele una de alta
aluneci spre un adevăr de nesuportat
mă trezesc la timp. tu nu mai ești decât o voce șoptită
și câteva litere negre pe un fond alb.

am visat că ai plâns. ai orbit
și din orbirea ta am devenit păsări
ne-am izbit de ziduri
am răscolit aerul cu țipetele noastre isterice

pentru o clipă am tăcut amândoi.
eu urma să trec strada cu ochii închiși.
tu ai rămas puțin în urmă să plângi.