Zi de toamnă frumoasă, senină,
Îmi trezești nostalgii și durere
Și-n copacii cu frunza-n rugină
Tu aduni an de an tot mai multă putere.

Regăsesc vise ce renasc în mine,
Amintiri și frânturi din trăirea
Ce-am avut-o mereu lângă tine,
Până când voi păstra neștirbită iubirea?

Mă acopăr cu frunzele tale
Toamnă a vieții splendidă, dar grea,
Să îmi ieși iar iubire în cale,
Așteptarea mă doare și speranța nu vrea

Să adune mai multă putere,
Să ignor ruginiul din mine,
Să alung nostalgii și durere,
Să nu mai aștept, căci iubirea e-n mine!