Fata cu zâmbet sfărâmat
Avea o ploaie peste ochi
Va fi iubită, da... știa deja...

Nu eu sunt vinovat de vina ei
Saturn era-mpotrivă,
Și de-atunci
/
Adevărul |minciună| zace-n ea
Þipă de-atunci la lună
Și urlă inuman...

*

Oh, lume minunată
Și voi, ființe frânte-n vis,
Cătați dreptatea să mi-o dați
De vreți pământul să se-nvârtă:
Eu vă cer,
lăsați-mi voia,
treceți tăcerea mea în voi,
certați-mă ca pe-un copil,
băteți-mă ca pe un hoț de cai
dar vai,
nu-mi luați dorința
certați-mi neputința...

Eu știu ce voi n-aveți habar
Voi puneți pietre de hotar
Și ziceți: gata, pân-aici putem,
Tu n-o să poți, că noi nu vrem,
Că-n dragoste carnea se dă la kil,
Noi știm/tu nu, tu ești copil...

Copil atunci să fiu, ce-i pasă lumii rele
De se va face voia ce e trecută-n stele.