nu mai port metale prețioase în mine
mi-am lăsat părul să crească
să te-nvelesc bărbatule când dormi cu mine
mi-am lăsat mâinile albe
să-mi privești sângele cum se strecoară
bucuros că scapă de inima mea
și se duce în tine

*

mi-am lăsat ochii deschiși adevărului care nu cere martori
nu pot iubi mai mult sau mai puțin
iubirea este iubire și nimic altceva
la fel cum nu pot purta un prunc în pântecul meu pe jumătate

tu poți plăti în aur și argint o datorie la străini
spre mine datorii doar în iubire ai
la fel cum nu spune mormântul și oceanul
eu n-o să spun vreodată că-i destul

la fel cum puterea copacului vine din rădăcină
puterea mea vine din tine bărbatule
aripile mele nu sunt de-mprumutat
la fel cum nici înțeleciunea ta nu-i de vânzare

*
am învățat secretul bucuriei
trebuie să fie scurtă
ca fulgerul