muzica sună schizofrenic
în lungile ore ale vieții
a pași goi pe străzi întunecate
se văd ore și zile curgând curgând
spre abis și-amintire
azi mi-am fracturat un zâmbet
până colțurile gurii au strigat
nu se vede că eu mint?
ochii spun că afară e zi
eu seara îmi calmez fiara din mine
aruncând cu un oftat mizeria lumii deoparte
trăiesc ne-rime acum
le strâng în buchete împăturite în ziare
cum aveau bunicii atârnat de tindă, busuioc la uscat
miroase a fad, a plictiseli de iarnă
și mă împung sadic, fără să vreau
colțurile bătrâneții