Nu mă așteptam (pe mine). Rămâneam (mereu) în urma mea, cu sufletul tras și trupul (trans)figurat de bătrânețe.
Drumurile din spate sunt cele care definesc viitoarele bătrâneți... cu o vitalitate (ne)omenească, într-o lume din care înțelegem să trecem (în fața noastră), nu să rămânem (mereu) în urma celor ca noi, privind măreția timpului (ne)grăbit și (ne)obosit. E (și) asta o stare întâlnită pe drumuri, în viață, între zilele rămase (ne)numerotate. Punem negația (în față)... și dăi urmărire!
Nu mă (mai) așteptam (pe mine)... deși văzusem (doar) singurătate într-un chip călător.