adio sânul mamei mele aforism sculptat în scorțișoară
am crescut mai mare decât genunchiul zambilei
care împunge primăvara asta pământul
adio piciorul tatălui meu de care mă agățam să
nu amețesc când priveam cerul și
mai ales bunică adio

m-ai tors tu buni din fir de lână moale și uite
că lui îi e cald când îmi atinge gândurile
subțiri în ghergheful degetelor sale
ție
bătrâna mea bună ți s-au plecat toate
firele albe ale lunii și ai albit și tu

acum plec
sunt singura care încondeiază spre doi
frunzele templului meu sub care
mă voi ascunde împreună cu el
și buni
uite răsăritul din mine
plecându-și săgețile tinere să le mângâi

pentru ultima dată.