era mai frumoasă cu cît mai mult o mistuia dorul
ar fi vrut să tacă pentru tot timpul care-a mai rămas
ar fi vrut să-și ascundă ochii de lumină
nimeni n-ar fi văzut
cum atîrnă în ei lacrima din piatră

ducea în brațe un suflet greu
se oprea la fereastră să-l arunce
privea dincolo și inima striga-
doamne, mai este mult?
aș vrea să șterg uneori o eclipsă

eclipsele nu dispar
șapte ani se voi împlini în curînd
șapte ani de cînd dragostea este pacea minții

Doamne
cum poți să rupi un om în două și să-l faci jumătate bărbat-jumătate femeie?