Ei mă cheamă.

Mă-ntreabă.

Curioși, mă descompun
în particule disparate/ străine/
în felii colțuroase de timp.

Eu nu prea știu să răspund.
Caut în urmă
fapte sonore-
de sentimente nimeni nu întreabă nimic.

Aș putea să le spun în ce am crezut.
Le-aș putea povesti ore-n șir
cum vorbesc cu tăcerea din mine,
cum adun semne și vise,
cum mă pierd în mirări.
Eu aș zice câte ceva despre cuburi și pietre,
despre dimineți și răscruci,
despre un drum în spirală
pe care n-am aflat cum să-l urc...

Ei mă privesc.

Așteaptă să spun/ și să cer.

Eu tac.

Caut un job.