azi am alergat prin ploaie

când ploaia îmi umple șanțurile creierului, piticilor le intră apă în adidași.




ca să ajung la școală


sala e atât de goală încât gândurile noastre se lovesc de pereți, și, nefiind absorbite de nimic, se întorc la noi, și noi vibrăm.

stiloul are o vacă pe el. deci eu scriu cu lapte albastru.




și să mă uit pe geam


ploaia apasă pe talerele-frunze ale balanței-copac și ridică florile.

inima mea e un arbore care pompează flori.