Plouă cu bucăți de suflet ars,cu frânturi de aripi...Bieții îngeri!...Ca o clepsidră crudă curge și spală...Eu voi muri inundată de nevoia de ignoranță:de privilegiul de a fi ignorată și de puterea de a ignora.Să mă uite timpul,și lumea,și eu să mă uit;să mă las sa zac sub o frunză calcată în picioare pe aleea parcului,să mă rateze slabiciunea viciilor și să mă părăsescă tentativa viselor...