O să murim într-un pat gol și rece…
Mâini cu cuie în palme ne vor mângâia
Și chipuri fără ochi vor râde de noi.
Moartea noastră va anunța primăvara,
Durerea va înflori ca-n fiecare an
Și nu va mai rămâne nimic, din nou.
Sufletele noastre vor sfâșia lumea.

Văd două cruci care ne vor strivi,
Vor cădea peste oasele noastre moarte
Și ne vor durea-n prăbușirea lor veșnică.

O să murim într-un pat gol și rece
Și o să ne întrebăm “de ce” la nesfârșit,
Până când ceasul va arăta “prea târziu”,
Până când vom înțelege că nu există nimic,
Că adevărul și minciuna nu sunt decât
Alte două cruci care au căzut peste noi
Atunci când lumina lumii începea să fie.