iau cuvinte și le așez în ordine crescătoare. ele cresc până la tavan
ca un sugar uriaÈ™
ce suge la sânul meu cu vise.
îl hrănesc zi și noapte.

copilul gigant se întoarce spre lume și plânge. lumea se sparge. copilul râde. lumea e un balon de săpun în care noi ne facem prea multe griji.

tu ești intermitent eu sunt o linie. strălucim în întuneric acum
întunericul se încolăcește în jurul meu ca un șarpe.
e bine când nu respiri
devii fericit nu știu de ce
ți se face cald. teama dispare din prima clipă.

dacă mai spun un cuvânt mor. spun. infinitul se despică în două.