Își cerne lacrimile un zeu
Și cu astă ploaie cad și eu
Și cad, un strop ca o săgeată
Plângând, zeul se arată.
Pe pământ ajung și mă înfig
O altă lacrimă zdrobesc, alta ating
Și mă-mprăștii cu alte mici săgeti
Mă unesc cu alte lacrimi, curg.
Pământul mă absoarbe-ncet,
Se împrăștie pe cer amurg
Căci a-ncetat din plâns zeul ascet.
Iar eu o lacrimă rămân
Nu mai pot nimic s-amân
Și simt cum treptat m-apropii
De magmă printre pietriș și stropi.
Parcă mă înalț.. da.. mă evapor
Și iar străbat pământul, ah ce chin !
Voi, păsări, uitați-vă la mine, mor...
Zburați la astre, urc, vin !
ÃŽmpingeti cu putere planetele-napoi
Zburați păsări, zburați voi ! ...