Trandafirul.Ce floare absolut superba ! Ce petale catifelate si de un rosu aprins ! Ce drept si ce maret sta trandafirul printre celelalte flori ! Ce dovada de maretie ! Ce alt simbol al dragostei decat aceasta floare suprema, cu un parfum imbietor si ametitor ? Ce perfectiune ! Si totusi ...
... ce departe de perfectiune ! Spinul. Spinul trandafirului este trezirea cruda si recela realitate.Este samanta raului care a ajuns in mijlocul oceanului de bunatate, si acum se raspandeste si ameninta sa cuprinda totul in mrejele ei.Si in acelasi timp, spinul este raul indispensabil trandafirului, este durerea noastra ce renaste din propria-i cenusa.Este "Pasarea Phoenix" care intrageste maretia trandafirului, este tristetea si suferinta ce insoteste o inima indragostita.
Ce ar fi iubirea fara suferinta si tristete? E clar ca nu ar mai fi acelasi sentiment sublim si sincer pe care il simtim atunci cand ne daruim persoanei iubite.De ce ? Pentru ca nu am putea aprecia adevarata-i valoare, nu am putea-o recunoaste atunci cand o traim.Tristetea este raul nedorit dar necesar, este sageata ce ne indica directia buna, drumul fericirii si al implinirii.
O lume fara suferinta si tristete s-ar reduce la o nebunie obscura si completa.Daca sentimentele noastre nu le-ar cunoaste, atunci cu siguranta ca am fi cu totii niste bieti "fericiti", niste nebuni ...