O mare nesfarsita ascunsa in umbra cerului dureros de greu.Doar undeva,intr-un colt de univers, un punct acoperit de ceata priveste cu ochi reci cum gandul tau incearca, ridicandu-se, sa isi atinga steaua.Dar ea ramane acolo, sub aripi moi de inger,si cu cat picioarele te adancesc in solul inchegat de neputinta,cu atat steaua ta pare mai rece, mai departe, mai aprinsa, cerul mai nesfarsit si clipa mai inveninata.Doar lacrimile curg,perle din care sufletul impietrit sa-si impleteasca inorogul ce il va inalta spre adancuri.Si mana iti arde, inghetata de lumina stelei.Dar tu o privesti gol, aruncand-o in tabachera in care se va stinge singura,arzand celelalte iluzii de fericire.
Ochii plictisiti aluneca spre cer.Acolo, dintr-un colt de univers, un punct acoperit de ceata te priveste cu ochi reci.