Ploua cu amintiri amare
Peste sufletu-mi trist si pustiu
Ploua de mult si ploua tare
Nici nu am observat ca e atat de tarziu

E prea tarziu sa mai revin la realitate
Am ramas suspendata intre real si ireal
Nici nu mai stiu in care parte
Ar trebui sa pornesc agal

Ploua cu amintiri amare
Peste sufletu-mi trist si amarat
Dar tot cu amintiri amare
Ploua si peste firavu-mi timp

Putreda carnea-mi aluneca-n jos
Pe oase, intrata-n descompunere
Iar oasele se sfarma cu-n sunet duios
S-apropie clipa cea mare

Cand totul v-a fi putred si mirosind a hoit
Nu v-a mai trebui sa pornesc agal
V-oi daveni un viu mort
Suspendat intre real si ireal

Peste sufletu-mi trist si pustiu
S-a oprit ploaia de amintiri amare
Nu mai conteaza ca e atat de tarziu
A SOSIT CLIPA CEA MARE...