Stau si privesc cerul instelat si parca o stea imi zambeste... Stau si ma-ntreb: Oare acea stea esti TU? Nu voi sti niciodata asta... Acum esti departe si senzatia de pustiu ma cuprinde, ma domina, ma termina... Oare cat timp va mai trece pana cand te voi putea strange in brate... cat?
Doi pescarusi zgribuliti de frig cauta un loc, un adapost... Afara e frig, asa cum e si-n sufletul meu pustiu ce te cheama tot mai intens. Ei au gasit pana la urma un adapost... Oare il voi gasi si eu...? Mirosul rece, dar proaspat al diminetii ma inalta undeva sus, in incercarea de a ajunge la tine... dar, in ciuda eforturilor mele, nu reusesc... Esti departe de mine, esti prea departe, mult prea departe... Cu ochii aproape adormiti, ma intreb cat am sa mai am de asteptat... cat timp vom mai sta departe unul de celalalt... Imaginea ta imi inunda mintea-mi agitata... apari ca un inger, mult prea sus ca sa te pot atinge... Te uiti la mine cu blandete, imi zambesti, si... dispari! De ce?
Intr-un colt al camerei mele te vad... si ma intreb daca esti vis sau realitate, daca inca mai visez sau m-am desteptat... Prefer sa nu aflu raspunsul la aceasta intrebare... niciodata! Nu pot crede ca te-am gasit in sfarsit... si ca totusi nu suntem in fiece clipa impreuna... Nu am crezut niciodata ca voi pati asta... sa te gasesc si sa te pierd totodata!

Stau si ma gandesc cum sa ajung mai aproape de inima ta... si nu reusesc sa imi dau seama... ce lipseste... ca noi sa fim impreuna pentru eternitate... poate ca asa ne e scris, sa fim departe unul de altul... si sa iubim prin suferinta... Am nevoie de tine... Vreau ca in fiecare seara sa adorm cu tine... si a doua zi, dimineata sa fii tu cel langa care ma trezesc...
Vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care sa traiesc, vreau ca tu sa fi TOTUL!