Ma incapatanez sa imi mentin privirea dreapta desi capul mi se apleaca deseori sub greutatea Durerii. viata si lumea mi se par minunate dar de cele mai multe ori de neinteles. Am incercat de multe ori sa le dezvalui oamenilor ce gandesc, uneori am reusit alteori m-am lovit de o indiferenta ce raneste. Un singur om a fost capabil sa ma inteleaga dar pana si acel om s-a dus si aplecat de langa mine cautand poate o lume mai dreapta si mai intelegatoare. sufletul mi-e plin de o tristete adanca nepatrunsa! Incercand sa privesc in strafunduri ochii mi s-au umplut de lacrimi. Inotau in tristetea sufletului meu. Inchid ochii pentru a pastra linistea lacrimilor mele dar ele curg navalnic si nu se mai opresc. Deschid ochii si in jur citesc o liniste apasatoare. Plang isuflete plangi, cu lacrimi de copil, de adolescent , de om inecat in tristete!