Astazi
m-am lovit cu fruntea
sufletului
de tine...

M-a durut...
M-am speriat..
M-am intrebat:iti voi purta semnul
dureros si sangerand
intreaga viata?

Acum,clocotul sangelui s-a potolit..
durerea s-a prefacut in drog
si mi-a alunecat incet spre brate..

ma doare,dar nu simt nimic..
vreau sa urlu, dar cuvintele nu ma asculta..
vreau sa tac, dar gandurile ma inunda..

Si atunci..
de ce tot ceea ce ii lipseste sufletului meu
sunt gandurile tale
atingandu-mi rana inca proaspata?