Erai pe cer când eu prelungeam degetele pe marginea lunii? Știai că norii au rădăcinile în pământ și doar urcă tainele sfârsitului de mai? Răsucesc verii spirale cu pași mici, spre Nebănuitele trepte. Despărțirea de ancoră e aceeași imagine oglindită în sinele copilăriei.

Îți desenez doar o parte a cerului, dinspre pământ, tu continuă drumul, cealaltă parte a lumii își dezvăluie misterele doar inițiaților. Ascultă curgerea pașilor, privește…






căutam cerul dimineața
să ne fie fără de nori
rămânea o scamă
noi începeam
devenirile
sensul
doar
un
.
ei
erau
cercul
remodelând
marginea lui
când în răstimp
ascuțea iriși verzi
asemenea sentimentelor