...Eu, umbra de lumina a a umbrei mele,
desfid trecutul si viitorul - dat fiind faptul ca
prezentul nu exista - realizand ca am unghiile prea moi
pentru aisbergul inghetat cu mine insami:
si-atunci tac
recunoscand ca mai presus de cheia cuvintelor
e lacatul sufletului,
cel inghitind timp si spatiu la un loc.
Doamne, cat de departe ma simt
de clipirea lumii de geana,
in aceasta superba, dementiala trecere in amurg,
enuntand numai pentru minele meu (care nu stiu pe unde este)
definitii de mult uitate de mersul pe jos al celorlalti.

...Te descant cu lumina din suflet
spre a-ti fi fiindul lin si clar
in implinirea Eului nostru
cel de dincolo de privirea lumii.

Iar cuvintele vin sincere din adancurile
intime si frumoase,
nu spre amagire
ci întru'închegare si-aducere mai aproape...