Portile deschise aiurea scrasnesc,
scrasnetul acesta e o prelungire a noptilor in care
te vad alunecand intre cioburi de ger,
cu fata fircalita de-o candela vie...
In jumatati de timp altare iti zidesc
de parca regasirea ar fi un templu
pe a carui poarta se intra mereu
si nu se iese nicand
tacand, nici plangand...