Te visam într-un colț de somn răstignit
Înfipt adânc în carnea unui flutur orb
Ce s-a oprit din zborul liniștit
În clipa-n care-am încetat să te mai sorb

Culorile curgeau suav din tine
Și mâinile păreau să nu-ți mai fie mâini
Le întindeai agale către mine
Precum unui sărac un sac de pâini

Te-aș fi cuprins în brațe ca o șoaptă
Și nopțile le-aș fi împărțit la doi
Tot divizând câte o faptă
Din repertoriul sufletelor-ploi

Nimic n-ar desfrunzi uitarea
Din pomii ce s-ascund în părul tău
Când mâna mea și-ar odihni plecarea
Spre nu știu ce păreri de rău