"Hai sictirrrrr!" caraia odata intr-o povestire un papagal, si asa imi vine si mie sa zic: hai sictirrrrr, viata, cu toate poalele tale ridicate in cap! Si daca imi arati fundul ce? Crezi ca o sa ma impresioneze galbuiul carnurilor tale atarnande? Crezi ca n-o sa mai vad ca au inflorit copacii, ca prin fata geamului meu pe care oricat il curat apar mereu zoaie de praf, trec oameni, masini si din cand in cand luna?
Hai sictirrrr, zic.
Sta sa ploua, masculii privesc cu interes cum imi aluneca poalele fustei peste glezne, si eu ma gandesc ca barbatii adevarati sunt mai rari ca unicornii zilele astea. Da' eu nu disper, dragostea mea neterminata, sau nesfarsita sau infinita e la locul ei, de-aia iti soptesc ca-n poezia lui Brumaru: mon amour..ce ma-sa-njur?