Ca sa poti porni la drum ai nevoie de incaltari, de o pereche de pantofi noi, mai bine. Stii, si drumurile au inima lor, nu le plac pasii apasati, grei. Povara uneori ne face sa lasam urme strambe, parca ne cad gandurile in calcaie. Sigur, drumul iubeste piciorul gol, e ca si cum am fi dintr-o data vulnerabili printr-o simpla atingere. Si sinceri.

Pantofii trebuie sa fie verzi. Dreptul e mereu cel mai cuminte, ascultator si luceste asa de frumos, pe cand celalalt mereu vrea sa o ia pe o alta carare. E un pantof cu multa personalitate, pietrele il deranjeaza cel mai mult si se rasteste la ele superior.

Acum stau. Asteapta dimineata. Si drumul se va aseza in fata lor. Ca nou.